Aseară am văzut “The man who harnessed the wind”. Traducerea titlului este “Îmblânzitorul de vânt”. Titlul acesta m-a dus cu gândul la un dialog din cartea Micul Prinț:
– Ce înseamnă a îmblânzi? (o întreabă micul prinț pe vulpe)
– E ceva uitat de multă vreme, zise vulpea. Asta înseamnă “a crea legături”.
Este un film (și) despre legături, despre legături de familie și, mai ales, despre legătura încrederii între membrii familiei, despre legătura încrederii în sine și în ceilalți.
Încrederea este un fel de partener cu care facem echipă în mai tot ce facem. Aș zice că viața noastră este un fel de sport de echipă. Evoluția noastră în acest sport este dependentă (și) de relația dintre cei doi membri ai echipei: eu și încrederea mea. Încrederea în mine, încrederea în oameni, încrederea că pot. Îmblânzirea încrederii, adică fundația relației mele cu încrederea, nu este, la început, în sarcina mea. Relația este construită, de la naștere, de cei care mă îngrijesc, de părinții mei. De la ei învăț dacă mă pot baza pe ceilalți, de la ei învăț dacă și cum mă pot baza pe mine. În relația de atașament se construiește practic relația mea cu încrederea – în mine și în lume.
Apoi, ajunși adulți, ne revine nouă responsabilitatea îngrijirii acestei relații. De multe ori, în cabinet, problemele abordate în psihoterapie pleacă de la formulări precum: nu am încredere în mine, nu am destulă încredere pentru a rămâne în relații, nu am încredere că pot fi bine. Adică dificultatea din prezent stă în îmblânzirea încrederii, după ani buni în care relația mea cu încrederea a fost sabotată. Și apare întrebarea cum pot să ajung să am încredere? Altfel spus, cum pot eu să fac echipă cu încrederea – în mine și în lume?
Convingerea mea este că, indiferent de contextul în care s-a dezvoltat relația mea cu încrederea, în fiecare dintre noi rămâne nealterată capacitatea de a ne re-conecta, little by little, cu stări în care să simțim că putem avea încredere. În primul rând în calitățile noastre care, indiferent ce ni se întâmplă, nu ne părăsesc niciodată, chiar dacă uneori pare că sunt prea îndepărtate: curiozitate, compasiune, creativitate, curaj. Această reîmblânzire este mult ușurată în contextul unei relații în care să simți că este sigur să re-începi să ai încredere. O relație în care să simți că ești susținut să descoperi cum să te bucuri de încrederea ta, little by little, în care să repari și să re-apari așa cum ești, cum meriți – întreg. O relație în care, poate mai presus de orice, să primești încredere.
Filmul se încheie cu un moment de bucurie intensă care celebra apariția apei pentru a uda un teren arid din care acum urma să crească hrana. O bucurie la fel cu cea pe care o simți curgând în tine încredere, pentru un alt fel de creștere.