Era un început de decembrie, seară, în 2004, când am ajuns pe Magheru. Acela a fost, în cazul meu, imprinting. Romană-Universitate-Unirii este și astăzi axa pe care merg oricând în echilibru, cumva. Un fel de împământare a identității mele târzii. Așa cum orice poveste are un început, un mijloc, un final, la fel și în plimbările mele cred că răsună mereu ecourile celor trei repere de pe axă.
Cineva spunea că trauma generației noastre este trauma de identitate. Nu știm cine suntem și nici nu știm că nu știm. Ne luăm în schimb povara de a fi ce credem că trebuie să fim, ne luăm în serios rolul în care ne-am distribuit singuri de nevoie, cândva, și din care n-am mai știut să ieșim. Ne ducem mai departe misiunea de a izbândi într-o luptă care s-a încheiat demult în istoria noastră dar care încă se poartă în corpul și în mintea noastră. Lupta cu tot ce a trebuit să îndurăm, fie ca abuz fie ca neglijare, de multe ori combinate într-o ruletă rusească în care la fiecare foc mureai câte puțin. Asta e trauma generației noastre, moartea în porții mici, muritul puțin câte puțin.
Altcineva spunea că oricine scrie o face pentru a fi iubit. Când am citit asta în titlu nu am mai deschis interviul. A fost de ajuns, atunci, să simt că parcă nu mai era nimic de spus. La fel m-am oprit pentru mult timp din citit o carte după câteva pagini, când am ajuns la fraza “we teach what we need to learn”. Am închis și atunci repede cartea, am închis și ochii și am continuat acea fraza astfel “and we share what we have to offer”. Scrii pentru a fi iubit. We teach what we need to learn. We share what we have to offer.
Și ce altceva este trauma de identitate dacă nu golul de a nu fi fost (nu te fi simțit) iubit, dorul de a fi iubit și dorința a-ți exprima (oferi) iubirea? De aici fiecare și-a construit povestea sa.
Și începutul fiecărei povești e diferit prin felul în care vorbește despre golul de a nu te fi simțit iubit.
Și mijlocul fiecărei povești e diferit prin felul în care vorbește despre cum se manifestă dorul de a fi iubit.
Și finalul fiecărei povești e încă în lucru. Încă o foaie albă.