Anxietatea este in general un mecanism sanatos de aparare, o constanta a functionarii noastre normale. Poate suna bizar, insa in lipsa anxietatii ar deveni foarte complicat sa coboram o scara sau sa traversam o strada – daca nu ar exista intr-un anumita masura anxietatea de a calca aiurea sau de a fi calcati de o masina. Insa anxietatea este in general o eticheta pentru o stare problematica. Atunci cand vorbim de anxietate de cele mai multe ori vorbim despre disconfort, despre tensiune, stres, alerta. Termenul de anxietate contine deja si semnul unei intensitati deosebite a ceea ce inseamna cu adevarat. Anxietatea este teama fara obiect, este o lupta cu monstri potentiali din viitor. Ne facem griji, ne facem griji despre faptul ca ne facem griji, intram intr-un cerc vicios care ne consuma. In starile de anxietate incertitudinea poate deveni de nesuportat, mintea creeaza scenarii in care ne lasam prinsi, in care jucam rolul victimelor. Anxietatea este o modalitate de a trai in viitor, un viitor periculos, nefavorabil. O persoana anxioasa care redescopera modalitatea de a trai in prezent redescopera starea de bine. Un demers terapeutic isi poate propune re-ancorarea persoanei in prezent, intr-un prezent controlabil.