Așa că în momentul în care eram pe cale să merg în direcția unei confruntări din care îmi imaginam că e cazul ca ea să învețe o lecție importantă, am auzit din fericire semnalul (aisberg ahead) și am virat la timp. Și am mers în direcția în care mi-am spus că de fapt pot învăța ceva despre alegeri și afirmarea lor.

Și primul gând mi-a mers către o listă specială, notată într-o agendă, o lista care se cheamă lista nevoilor de autonomie și a nevoilor de simbioză. Adică lista nevoilor pe care fiecare dintre noi, oamenii mari, le avem, respectiv lista nevoilor pe care fiecare copil le are (deci pe care le-am avut și noi, oamenii mari). Și pe această listă, printre nevoile de autonomie se numără nevoia de a fi pe picioarele tale, de a te simți stăpân pe tine și pe corpul tău.

Cumva, pentru mine, dinamica alegerii s-a cuplat cu această nevoie. Pe de o parte pentru că fiecare alegere are acest potențial de a pune sub semnul întrebării, sau mai degrabă de a pune la încercare satisfacerea acestei nevoi. Fiecare alegere creează un spațiu în care se renegociază felul în care această nevoie este satisfăcută. Aceasta este relația dinspre alegere spre nevoie. Pe de altă parte, felul în care nevoia de a te simți stăpân pe tine a fost satisfăcută până în prezent a stimulat un anumit nivel al toleranței la incertitudine, la risc, caracteristici aș spune intrinseci ale alegerilor. Și aceasta este relația dinspre nevoie spre alegeri. Prin urmare pare că nevoia de a te simți stăpân pe tine și alegerile sunt prinse într-un cerc prin care își transferă energia stimulatoare sau inhibitoare una alteia.

Mulțimea de opțiuni cu care ne confruntăm astăzi a extins libertatea individuală la un nivel de neconceput acum câteva sute de ani. Dar consecința inevitabilă a oferirii mai multor opțiuni la fel de atractive este incertitudinea, care, la rândul ei, subminează hotărârea, iar lipsa de hotărâre duce la deprecierea alegerii. Autocunoașterea – un remediu atât de vechi încât valoarea sa este deseori uitată – este procesul prin care pot fi organizate opțiunile aflate în conflict (Flux-Psihologia fericirii, Mihaly Csikszentmihalyi)

Cu alte cuvinte diversitatea peisajului extern face mai dificilă alegerea. Consecința este că acum peisajul intern are o mult mai mare relevanță pentru fluidizarea alegerilor. Și pentru că ar fi bine ca imaginea de mai sus să aibă o relevanță, când vorbesc despre diversitatea opțiunilor eu mă gândesc cu…emoție de exemplu la prima vizită pe care o voi face la Disneyland. Cu siguranță va fi un test și din punctul acesta de vedere, pentru mine. Însă nu am nicio îndoială că fetiței mele îi va fi foarte, dar foarte ușor să îi aleagă cu prioritate pe Mickey și Minnie. Asta mi se pare că e, la scară mică (de 1 metru și 3 centimetri) o bună cunoaștere a peisajului intern, o bună autocunoaștere. Cumva, la scara mai mare, a adultului, lucrurile par să se complice. Ceea ce cred că le complică este teama asociată riscurilor pe care noi le atribuim încrederii în peisajul nostru interior. O teamă care vine de fapt din exersarea repetată a neîncrederii noastre în peisajul nostru interior. Și atunci are sens un drum invers – drumul recuperării încrederii, pas cu pas, adică alegere cu alegere. Un drum în care merită să învățăm din experiența experților în alegeri – copiii.

Succes!

The post Alegeri, mici și mari appeared first on Cabinet de Psihoterapie.

The post Alegerea (ne)fericirii appeared first on Cabinet de Psihoterapie.

E un lucru pe undeva firesc pentru ca am invatat in atat de multe contexte ca o problema inteleasa e pe jumatate rezolvata. Intelegerea iti ofera un sentiment al controlului, incepi sa ai impresia ca, odata obtinuta intelegerea, rezolvarea este un proces mult mai la indemana. Lucrul acesta este adevarat in multe situatii in care ne aflam in viata de zi cu zi, prin urmare devine foarte lesne de inteles de ce facem cu usurinta generalizarea intotdeauna e bine sa intelegi. 

Si uitam ca stim sa rezolvam probleme sau pur si simplu sa avem beneficii si fara intelegerea de care am vorbit pana acum, aceea constienta, rationala. Am invatat sa mergem fara sa fi inteles atunci si fara sa intelegem acum pe deplin cum am facut-o, am fost placut surprinsi sa descoperim ca ne intelegem atat de bine cu o persoana fara sa fie nevoie sa intelegem care sunt motivele (in cel mai bun caz putem formula cateva daca e cazul dar in general spunem ca este pur si simplu chimie intre noi), avem un vis ciudat a carei semnificatie nu o intelegem dar ne poate da o stare de bine.

The post A intelege ca nu trebuie sa intelegem appeared first on Cabinet de Psihoterapie.

The post Cum ne ‘producem’ fericirea appeared first on Cabinet de Psihoterapie.