Psihoterapia individuală

Ce presupune psihoterapia?

Perspectiva la care eu ader atunci când vine vorba despre a defini ce este psihoterapia este cea care definește psihoterapia individuală ca un proces de restructurare internă care are loc în prezența unei relații semnficative, client-terapeut. Premisele acestui proces sunt date de 3 coordonate:

• o persoană recunoaște la ea însăși o nevoie de ajutor
• persoana cere ajutorul
• persoana și psihoterapeutul se angajează împreună să construiască ajutorul

Vorbind despre psihoterapie ca un proces de restructurare internă este important să subliniez că felul în care această restructurare are loc depinde de ce trei factori de mai sus. Depinde de cele două persoane aflate în relația psihoterapeutică, depinde de natura problemei pe care cele două persoane se concentrează, pe felul în care o definesc și se raportează la ea și, foarte important, de felul în care cele două persoane construiesc acel împreună care oferă cadrul terapeutic de lucru – adică depinde de natura alianței de lucru.

Monitorizarea procesului

Modul în care eu mă angajez, ca terapeut, într-un proces terapeutic, este unul preocupat de persoana care îmi cere ajutorul și, implicit dar și explicit, de eficiența procesului. În acest sens, procesul terapeutic implică o componentă constantă de monitorizare a progresului demersului nostru. Această componentă ne permite să urmărim măsura în care ceea ce facem împreună are sens pentru tine și pentru obiectivul tău. Stabilirea unui cadru de lucru mai degrabă structurat și a unor repere clare în ceea ce privește modalitatea în care vom lucra ne vor permite să ne raportăm cu mai multă limpezime la ceea ce facem.

Teoria sau harta de referință

Pentru mine este important ca psihoterapia să aibă loc în contextul în care psihoterapeutul are o teorie clară despre om, teorie pe care să se poată baza ca pe un fel de hartă în procesul pe care îl susține, în calitate de ghid al clientului său. Teoria mea în această privință este una care se bazează pe psihotraumatologie, adică pe știința care studiază psihicul uman din perspectivă traumatică. Este o teorie la care mă raportez pentru că în ea îmi găsesc reperele pe care le utilizez în psihoterapie. Îmi oferă claritate atunci când urmăresc să înțeleg și să descopăr aspecte precum: care sunt resursele la care persoana din fața mea are acces, care sunt resursele la care nu mai are acces facil, care este felul de a suferi și de a se bucura al persoanei din fața mea, care este modul de a se angaja în relații al persoanei din fața mea, care este perspectiva despre sine și despre lume a persoanei din fața mea și cum a ajuns la aceste perspective.

Instrumentele

Instrumentele de care ne vom folosi pe parcursul procesului se referă la modalități, tehnici terapeutice specifice care vor fi utilizate în acest proces. Instrumentele poartă de regulă denumiri specifice unei anumite abordări psihoterapeutice. Exemple de instrumente pot fi hipnoza clinică, emdr, restructurare cognitivă, imagerie dirijată. De cele mai multe ori însă, instrumentele de bază sunt cele care sunt comune tuturor școlilor terapeutice, instrumente care se referă la maniera de a te raporta la persoana din fața ta într-o manieră care îmbină respectul pentru ceea ce este și preocuparea de a-l ghida eficient către ceea ce vrea să obțină.