Eu și frica ne știm demult. Și, așa cum atunci când te întâlnești cu o cunoștință veche începi să depeni amintiri, unele de care nu știai că îți mai amintești, așa e și cu frica. Ea îmi vorbește despre ce știe, ce își amintește, multe din trecut. Și atunci încep să îi vorbesc și eu. Din prezent. Ea insistă, eu insist. Și într-un fel insistența nu o deranjează nici pe ea nici pe mine. Se pare că este un tip mai ciudat de conversație, în care pare că fiecare e preocupat de altceva și insistă cu ce are de spus, dar aparenta lipsă de sincronizare (prezent-trecut) nu deranjează. Dimpotrivă, calmează. Se pare că fiecare are nevoie doar să fie ascultat și să asculte. Frica se liniștește aflând că sunt și eu aici.
Există multe teorii care descriu psihicul ca fiind format din părți. Și în funcție de teorie părțile primesc diverse nume. Dar dincolo de numele pe care le folosim, ceea ce e cvasi-constant este rolul fiecărei categorii de părți din noi înșine. Sunt astfel părți responsabile cu a simți, părți responsabile cu a face ceva pentru a nu mai simți, părți responsabile cu a face ceva când ceea ce simți a devenit deja prea mult. Și dincolo de toate aceste părți mai există ceva. Ceva responsabil cu echilibrul dintre părți. I se spune eu, sau partea sănătoasă. Caracteristicile eului, universal valabile (adică toți le avem și le putem folosi/re-activa) sunt curiozitatea, calmul, compasiunea, curajul, claritatea, increderea, creativitatea și capacitatea de a fi conectați unii cu alții. Da, sunt ale noastre, ale tuturor. Ale tale.
Și așa mă prezint la întâlnirea cu frica. Calm, încrezător, curios, conectat. Cu claritate. Atent la prezent, adecvat la realitate. Uneori adecvarea poate însemna și o doză mai mare de îngrijorare, de precauție, de anticipare. Caracteristicile de mai sus calmează părțile care au nevoie de mai mult calm, energizează părțile care au nevoie de mobilizare. Și oferă loc și înțelegere tuturor. Echilibrează.
Fiți creativi în a vă ocupa timpul. Cu ceva care să vă facă plăcere.
Fiți curajoși acceptând incertitudinea.
Fiți curioși în ce fel puteți interpreta incertitudinea.
Fiți clari cu privire la faptul că cele de mai sus sunt doar interpretări. Nu ceea ce știți cu adevărat.
Fiți calmi în fața părților din voi care simt. Sunt doar părți, nu sunteți voi cu totul.
Fiți alături de cei dragi.
Aveți încredere în partea voastră sănătoasă.
Aveți compasiune față de toate părțile voastre.
Cu bine!