În primele două, trei săptămâni am urmat un fel de program de gătit. Era simplu, o dată la două zile pregăteam, frământam ceva, băgam la cuptor sau puneam pe aragaz, fără așteptări prea mari înafară de următoarea sesiune culinară. Rezultatele au fost de tot felul, de la pâini care arătau cam bolnave până la plăcinte super gustoase.
Apoi a urmat perioada în care am reînceput să citesc. Destul de regulat, tot cu un fel de program. Tocmai faptul că zilele nu debordau de…imprevizibil a ajutat practic la conturarea programului. Rețeta, în cazul acesta a fost cam așa: o carte despre depresie, o carte despre anxietate + o carte de poezii pentru gust.
În tot timpul acesta, dincolo de a face ceva sau altceva, tot timpul m-a preocupat ideea de a face ceva pentru mine. Tendința cumva naturală a fost aceea de a mă asigura că îmi rezerv și îmi protejez într-un fel sau altul timpul meu. Apoi, avându-l la dispoziție, preocuparea a fost să îl folosesc într-o manieră care atunci, în momentele acelea, să mă servească pe mine. Asta însemna că timpul meu nu era cheltuit nici pe a face planuri nici pe a scăpa de prezent. Era mai degrabă investit atunci, pe loc, în ceva ce putea să îmi aducă, mai degrabă decât să îmi promită, o stare de bine, un plus. Nu alergam de ceva, mă asiguram că merg înspre ceva.
Uneori era destul să îl petrec stând cu ochii deschiși, atent la ce se întâmplă prin mine. Alteori căutam un clip cu un anumit tip de mesaj pe care să mi-l ofer în timpul acela. Căutarea era activă în sensul în care îmi stabilisem ce caut (nu ce pică la întâmplare), stabilisem cumva care e mesajul pe care să mi-l transmit prin ceea ce urma să văd.
În toată perioada asta, gândul care a circulat pe repeat în mintea mea a fost fii de partea ta!, fii de partea ta!. Cumva a devenit un fel de slogan interiorși de câte ori am avut ocazia l-am și exprimat în jurul meu. Și, pentru că sunt un adept al perspectivei din care toți suntem făcuți din multe părți, sloganul avea și are mult sens pentru mine.
Sensul ar fi cam așa: toți avem în noi o parte sănătoasă, preocupată de viață, de creștere, de explorare, de a-și atinge potențialul. Când vorbeam despre frică, scriam despre calitățile acestei părți sănătoase – curiozitatea, calmul, compasiunea, curajul, claritatea, increderea, creativitatea și capacitatea de a fi conectați unii cu alții. În contextul ăsta, să fii de partea ta înseamnă să te aliezi cu aceste caracteristici, cu această parte sănătoasă. Să decizi că îi acorzi un timp măcar atenția ta. Să te întrebi cum se simt calitățile acestea în tine. Să observi ce ai nevoie pentru a le exersa, pe rând. Știu că uneori e posibil să pară că lipsește energia sau încrederea pentru a face aceste lucruri, energia de a face, pur și simplu. Și atunci poți fi de partea ta prin simplul fapt de ați stabili să ai intenția de a fi de partea ta. Intenția în sine, exersarea acestui act, practicarea și observarea lui intenționez să… este unul din felurile de bază în care poți fi de partea ta. Intenția de a fi blând cu ce poți acum. De a avea compasiune pentru tine și starea ta acum. Măcar intenția.
Să fii de partea ta nu este despre plăcere, despre a-ți face poftele. Uneori se poate resimți chiar dureroasă alianța cu partea ta sănătoasă. Pentru că îți amintește de momentele în care aveai nevoie ca altcineva să fi fost de partea ta și nu a fost. Cred însă că este o durere sănătoasă. Este durerea despre ceva ce nu a fost când aveai nevoie să fie, îmbrățișată acum de descoperirea că acum tu poți începe să fii de partea ta. Este o durere alinătoare cât timp rămâi în contact cu faptul că acum ești în prezent.
Să fii de partea ta seamănă uneori cu actul de a-ți pune tu primul masca de oxigen în avion, în condițiile în care îți este foarte frică. Și e important să fie așa, pentru a-ți da șansa de a fi și de partea celor din jur.