Se intampla deseori sa se faca o confuzie intre termeni (sau combinatii ale lor) ca medic, psiholog, psihoterapeut, psihiatru. Si poate si mai adesea psihoterapia este privita ca un act medical. In linii mari, lucrurile stau in felul urmator: medicul si psihiatrul sunt absolventi ai Facultatii de Medicina, psihiatria fiind una din specializarile in medicina. In competenta psihiatrului sta (printre altele) administrarea tratamentului medicamentos persoanelor psihotice (persoanelor care sufera de o boala psihica). Psihologul este absolvent al Facultatii de Psihologie. Asa cum medicii pot opta pentru diverse specializari (medicina de familie, psihiatrie) si psihologii au aceasta posibilitate, de a se specializa mai departe, dupa absolvire, prin cursuri separate, intr-un anumit domeniu – psihologie clinica, psihoterapie, psihologia muncii, a transporturilor, militara, etc. Prin urmare, psihoterapia este, scurt spus, o specializare in domeniul psihologiei.
Asadar psihiatrul are responsabilitatea tratamentului medicamentos in cazul bolilor psihice.
Psihoterapeutul are responsabilitatea derularii procesului de terapie/consiliere impreuna cu clientul.
Clientul in psihoterapie nu este (de regula) o persoana psihotica. Clientii sunt persoane aflate intr-un impas existential, care cer sprijinul pentru a-l depasi.
Psihoterapia este recomandata si in cazul pacientilor psihotici ca un mecanism de sprijin al tratamentului medicamentos, un fel de masura auxiliara, in centrul planului de tratament aflandu-se medicatia.