“Orice actiune are la baza o intentie pozitiva”. Asa suna unul dintre principiile programarii neuro-lingvistice. Un principiu cu o aparenta de simplitate dar cu implicatii profunde in momentul in care iti pui problema de a aplica acest principiu in situatii de genul unui atac de panica de exemplu, al unei fobii sau chiar al unei depresii. Principiul marcheaza granita dintre comportament si intentia, obiectivul urmarit de acel comportament. Orice comportament are un obiectiv – acela de a realiza un lucru pe care il apreciem si care ne este benefic. Si acest lucru este valabil si atunci cand vorbim de un comportament precum atacul de panica.
De buna seama insa e foarte greu sa gasim acel lucru benefic intr-un atac de panica. El exista insa, bine ascuns sub semnificatia de suprafata, usor de accesat, a unui atac de panica – starile intense, fiziologice si psihologice. O provocare a psihoterapiei este de a descoperi si utiliza intentia pozitiva a comportamentului dezadaptativ, utilizare in sensul construirii unor comportamente alternative care sa nu contina componentele invalidante. Este ca si cand ai incerca sa feliezi o paine cu un topor. Intr-un final reusesti dar tot procesul sta sub semnul efortului urias depus, nu sub semnul obiectivului initial. In schimb, poti descoperi metode prin care poti face rost de un cutit sau poti cumpara direct paine feliata.