Atacul de panica inseamna aparitia brusca a unui sentiment de frica, sentiment insotit de o serie de simptome fizice (tahicardie, tremor, ameteala). De cele mai multe ori simptomele fizice sunt interpretate ca indicii ale unor probleme grave de sanatate, aparand astfel ganduri care privesc de exemplu teama de moarte (infarct, accident vascular). Experienta uno atacuri de panica recuente se constituie in tulburarea de panica, ce se inscrie in categoria tulburarilor anxioase, fiind caracterizata de amplificari bruste ale anxietatii.
Printre criteriile de diagnostic DSM IV pentru atac de panica se numara palpitatiile, transpiratiile, tremuraturi sau tremur al intregului corp, senzatie de lipsa de aer sau de sufocare, durere sau disconfort toracic, greata sau disconfort abdominal, senzatie de ameteala, senzatii de irealitate sau depersonalizare, teama de a nu pierde controlul sau de a innebuni, teama de moarte, valuri de frig si caldura.
Psihoterapia atacului de panica poate avea ca directie de abordare gasirea unor explicatii alternative pentru originea simptomelor care genereaza seria de ganduri catastrofice. Tehnicile de relaxare, meditatie pot fi utilizate cu scopul evitarii gandurilor provocatoare de anxietate. De asemenea, in cadrul demersului psihoterapeutic se poate aborda de exemplu teama care adesea apare cu privire la iminenta unor atacuri de panica viitoare.
Mai multe articole pe tema anxietatii puteti consulta AICI.