Atacul de panica are in general trei coordonate care il definesc.
1. O interpretare catastrofica a unor simptome corporale, asociate cu anxietatea. Aceste simptome sunt interpretate ca indicii ale unor probleme iminente de ordin mental sau fizic (imi pierd mintile, urmeaza sa am un atac vascular)
2. Angajarea intr-o serie de comportamente care dau persoanei sentimentul ca este in siguranta. Un comportament clasic este cel de evitare (evit locurile aglomerate pentru ca acolo simt ca este riscul mai mare sa am un atac de panica). Persistenta unor astfel de comportamente sunt de natura sa intareasca, pe termen lung, interpretarile de la punctul anterior.
3. Focalizarea atentiei asupra senzatiilor si situatiilor periculoase. De exemplu, o respiratie accelerata intr-un anumit context devine centrul atentiei si mai apoi subiectul interpretarilor catastrostrofice.