Initierea unui proces terapeutic poate fi privita, uneori, ca o schimbare a unei asteptari cu o alta. In acel moment, al asumarii demersului psihoterapeutic, renunti la asteptarea unei schimbari care ‘va veni cu timpul’. Si preluand astfel initiativa, iesi in intampinarea unei altfel de schimbari. De data aceasta schimbarea nu mai este lasata (numai) la discretia timpului, ea este acum circumscrisa terapiei. De data asta astepti schimbarea din terapie. Iesi prin urmare din asteptarea imobila si pasesesti intr-o altfel de asteptare, care debuteaza sub semnul dinamicitatii. In acest moment important este in ce masura acest impuls este pastrat si amplificat. In ce masura iesirea in intampinarea schimbarii continua, nu se opreste in prag. Este important ca procesul terapeutic sa nu devina un context static in care doar se asteapta schimbarea, ci mai degraba un proces dinamic de creionare si parcurgere a hartii care duce catre schimbare.