“Intelegerea mecanismului rusinii si a modului in care este posibil sa fi facut parte din experientele primilor nostri ani de viata ne poate ajuta sa ne eliberam din fagasele pe care aceste reactii emotionale le sapa in relatiile noastre cu ceilalti. Este posibil sa fi dezvoltat mai multe straturi de aparare psihologica care ne protejeaza de constientizarea a ceea ce, altfel, ar fi anxietate fragilizanta, indoiala de sine si emotii dureroase. Din nefericire, asemenea aparari ne pot impiedica sa constientizam modul in care aceste procese emotionale implicite pot influenta direct atitudinea noastra fata de proprii copii. Noi putem sa proiectam asupra lor anumite aspecte indezirabile ale propriei noastre experiente launtrice, precum furia la adresa neputintei si vulnerabilitatii lor. Astfel, defensele care ne protejeaza intr-o prima perioada ne pot impiedica sa intelegem propria noastra suferinta launtrica si pot prejudicia capacitatea noastra de a fi parinti buni.
Expunerea straturilor defensive care au fost construite ca raspuns la experientele noastre nu tocmai fericite cu parintii este cruciala in tentativa de a da sens vietii noastre. A invata sa calmezi anxietatea si indoielile prin exercitii de relaxare poate fi un prim pas important pentru a invata alte strategii de a face fata senzatiei de disconfort. Este posibil ca faptul de a fi avut parte de parinti inconstanti si intruzivi sa fi blocat dezvoltarea strategiilor noastre de autolinistire. Invatarea unor tehnici de a vorbi cu sine poate fi o maniera foarte eficienta de a avea grija de tine. A vorbi cu tine insuti folosind afirmatii clarificatoarea precum: ‘Acum ma simt nesigur(a), dar fac tot ce pot si lucrurile se vor rezolva’ sau ‘Spusele ei m-au nelinistit, dar o pot intreba direct si pot afla ce a vrut sa spuna’ constituie un exemplu al manierei in care limbajul specific emisferei stangi poate fi util pentru calmarea anxietatii provenite din modalitatea de procesare a emisferei drepte. Pentru cei cu straturi defensive care acopera, posibil, o stare launtrica de rusine, poate fi util sa-si aminteasca faptul ca convingerea potrivit careia este ceva in neregula cu ei insisi este concluzia unui copil, ivita din conexiuni neconjugate cu parintii. Realizarea faptului ca ‘Eu pot fi iubit(a)’ poate fi importanta si poate inlocui ganduri launtrice precum ‘Nu sunt iubit(a)’.
Descoperirea unor modalitati eficiente pentru a ajuta emisfera dreapta sa invete sa se autolinisteasca este cruciala in vederea dezvoltarii in cazul acestei forme de adaptare. Iti poti oferi instrumentele pe care parintii tai nu au fost capabili sa ti le ofere cand erai copil. In multe feluri, acest lucru inseamna sa te cresti pe tine insuti/insati din interior spre exterior.” (Siegel, D. J, Hartzell, M, Parentaj sensibil si inteligent)